SUMAR
Mărăcineni
cer acoperit de nori
Marți
6/0°C
Miercuri
6/2°C
Joi
5/3°C
I. Așezare și relief
Comuna Maracineni, avand in componenta doua sate, Maracineni si Ciumesti (Argeselu), este situata in zona centrala a judetului Arges, la confluenta Raului Doamnei cu raul Arges.
La extremitatea sudica, actualul teritoriu al comunei, se margineste cu Pitestii, practic hotarul dintre comuna si municipiul resedinta de judet constituindu-1 un simplu indicator de localitate.
In ceea ce priveste asezarea geografica, putem da ca reper aproximativ intersectia paralelei de 450 latitudine nordica ce strabate suprafata judetului, trecand pe la Merisani si nord de Clucereasa, cu meridianu de 250 longitudine estica, ce trece pe la vest de Campulung si este de Pitesti.
Situate pe o straveche vatra de locuire geto-dacica, cele doua sate, ca de altfel intreaga zona inconjhuratoare, beneficiaza de o serie de factori pedoclimatici si geologici favorabili vietii si activitatii umane, fiind asezate in apropierea ori la intersectia unor importante cai de comunicatie si vechi drumuri comerciale care faceau legatura intre deal si campie, intre Muntenia si Transilvania si regiunile din sudul Dunarii.
Vetrele celor doua sate s-au conturat, initial, si s-au extins, de-a lungul secolelor, pe terasele dealurilor Bolea si Plaiul Oii, in luncile Raului Doamnei si Argesului. Astazi, acestea sunt practic unite, intregul intravilan fiind orientat longitudinal, de la nord spre sud, pe o distanta de circa 6 km.
Avand in cuprinsul sau cate ceva din principalele forme de relief (dealuri, vai, terase, campie, lunca), marginit la N, V si E de cele doua rauri, precum si Acumularea Maracineni de pe Raul Doamnei (a carei umplere se va face in viitorul apropiat), teritoriul comunei se prezinta ca un adevarat microamfiteatru si ofera un peisaj cu o nota aparte.
Vecinatatea municipiului Pitesti si a oraselor Mioveni si Stefanesti, elementele de infrastructura si, nu in ultimul rand peisajul, asigura locuitorilor conditii de viata deosebite si constituie tot atatea puncte de atractie pentru potentialii investitori ce doresc sa inceapa afaceri in zona.
Administratia publica locala isi desfasoara activitatea intr-o cladire noua, moderna, reabilitata cu fonduri de la bugeul local.
Aparatul administrativ este alcatuit din primar, viceprimar, secretar si consilieri locali
Cele mai vechi urme de existenta umana pe teritoriul localitatii dateaza din perioada paleoliticului inferior, constand in unele culturi de prund descoperite pe raza satului Maracineni.
II. Suprafața
Conform datelor statistice din anul 1971, teritoriul comunei cuprindea o suprafata de 20 km2, reprezentata pe categorii de terenuri astfel:
- terenuri agricole = 1371 ha;
- paduri = 378 ha;
De-a lungul timpului, aria celor doua sate componente s-a micsorat treptat. Astfel, daca luam in considerare hotarele ,,istorice” ale acestora, in perioada medievala si anume: la nord garla Micestilor, la sud si sud-vest, raul Arges, la vest, garla Budesii Mici si la est, Raul Doamnei, suprafata actualei comune ar depasi cifra mentionata mai sus. In linii generale, diminuarea suprafetei comunei (mai ales a satului Maracineni) este justificata prin cele doua cedari de terenuri, in suprafata totala de circa 48 hadin anii 1908 si 1943, catre
Primaria orasului Pitesti, pentru realizarea captarilor de apa potabila din raurile Arges si Doamnei si pentru asigurarea spatiului tehnic de protectie a acestora.
Exproprierile s-au facut in baza legilor 5 si 22 din martie 1908 si Decretului – Lege nr. 2280/18.06.1943, iar proprietarii terenurilor au primit sumele banesti cuvenite.
In deceniile care au urmat, intreaga suprafata de teren, in forma de triunghi, cuprinsa intre Uzina de Apa la nord si confluenta celor doua rauri, a intrat in aria municipiului Pitesti sub denumirea de Cartierul Calea Campulung.
Cat priveste suprafetele celor doua sate, vom aminti numai doua exemple ce sunt negative in acest sens: in 1983, comuna Ciumesti avea o suprafata de 742 ha la care se adaugau 1000 ha de padure, iar suprafata comunei Maracineni era, in 936, de 446 ha.
III. Relieful
Arealul pe care este asezata comuna Maracineni ii constituie, in cea mai mare parte, interfluviul de confluenta dintre raurile Arges si Doamnei, avand o altitudine medie de 288 m, reprezentat de terasele acestora.
Satul Ciumesti se intinde pe o distanta de circa 4 km, la baza versantului estic la dealurilor Bolea si Plaiul Oii, componente ale subunitatii morfo-structucturale Dealurile Argesului.
Totodata, trebuie aratat ca, aproape in totalitate, teritoriul comunei se suprapune peste asa numita ,,piata de adunare a apelor”, in opinia geografilor, de la nord de Pitesti, o zona de subzistenta (lasare), cu inclinarea generala nord sud, flancata la est de Platforma Candesti (350 m altitudine medie), la nord est, de Dealurile Argesului (450 m), la sud si sud vest de Campia lnalta a Pitestilor (300 m) si Platforma Cotmeana (400 m).
Existenta platourilor de dimenisiuni variabile si altitudini apropiate, atat pe dealurile satului Ciumesti, cat si pe cele din zona invecinata (Dealul Budesii, Platforma Candesti si Platforma Cotmeana), scot in evidenta ,,campia” rezultata prin sedimentarea fostului lac Getic si fragmentarea acesteia de raurile din sudul Carpatilor.
Dealul Bolea domina, in vest, satul Ciumesti si catunul Uliteasca pe o lungime de circa 4 km, continuandu-se spre nord, cu dealurile Plaiul Oii si Vacareasca. Daca versantul vestic al dealului Bolea este mai abupt, la baza lui curgand garla Budeasa Mica, eel estic, catre sat, are pantele mai domoale si este fragmentat de vai scurte si adanci, cu caracter torential: Bolea, Savii, Unchiasului, Nucului, Sararu, Carsteasca, precum si altele mai mici.
De asemenea, dealul Plaiul Oii, cu mamelonul numit ,,Piscul” la extremitatea sudica, constituie versantul estic al vaii Uliteasca si domina, pe o lungime de circa 1 km, catunul Sararesti.
Cele trei terase comune raurilor Doamnei si Arges, peste care se suprapune teritoriul localitatii Maracineni, coboara treptat, de la vest la est, avand altitudini cuprinse intre 60 si 10 m fata de albii.
Contactul dintre lunca Raului Doamnei si prima terasa, marginasa, se prezinta ca o linie sinuoasa ce porneste, din nord, din punctul ,,Sub mal”, aflat in apropierea podului de cale ferata Golesti – Campulung, peste rau, trece la est de calea ferata in zona garii Ciumesti, apoi la vest de aceasta, in apropiere de fostul S.M.A. si la vest, soseaua nationala Pitesti – Campulung, in zona Gropei – Uzina de Apa, continuandu-se, spre nord vest, de-a lungul Argesului.
Cadrul natural si alcatuirea geologica a zonei pe care s-a contituit comuna sunt rezultatul mai multor factori interni si externi ai evolutiei paleogeografice, incepand din cretacicul superior pana in cuartenar (ultima era geologica), aproximativ 70 milioane de ani.
Relieful comunei s-a format in urma actiunii conjugate, complexe si indelungate a factorului intern (tectonic) si mai ales a celor externi (clima, hidrografia, litologia, vegetatia si omul) asupra zonei de contact dintre Piemontul Getic si Campia Romana.
Substratul geologic este reprezentat de depozite daciene, groase de circa 400 m (intalnite in foraje), cu intercalatii de argile si marne, peste acre se suprapun depozite cuaternare, alcatuite din pietrisuri cu intercalatii de argile, nisipuri, marne si depozite loessoide la suprafata.
IV. Date seismice
Fenomenul seismic din tara noastra se caracterizeaza prin cutremure relativ rare si uneori puternice. Regiunile cele mai des incercate de cutremure sunt Vrancea si Subcarpatii Meridionali.
De-a lungul vremurilor, zona Pitestilor a fast afectata de miscari seismice cu epicentrul indeosebi la curbura Carpatilor. In acest sens, in unele documente medievale au fast consemnate informatii cu privire la declansarea si urmarile acestor fenomene naturale, cum ar fi cel din anul 1628, care a avariat cladiri in Campulung – Muscel si a afectat orasul Pitesti.
In secolul al XVIII-lea, in zona noastra au fast semnalate mai multe miscari seismice, intre care trei au fast de mari proportii: cutremurele din 30 decembrie 1724, 31 mai 1738 si 26 martie 1790. Si in secolul urmator au fast resimtite, cu epicentrul in Vrancea, cutremurele din 11 octombrie 1802 si din noaptea de 13 noiembrie 1829, precum si cele din anii 1833, 1839, 1862 si 1864, care au facut numeroase pagube in Pitesti.
Despre urmarile cutremurului din 11 ianuarie 1939 aflam in raportul ocarmuitorului jdetului Arges, trimis Departamanetului Treburilor din Launtru, in care scria ca, din infarmatiile primite de la parintele Sinadon, biserica manastirii Vierosi s-a ,,struncinat … cat se pate de rau”, iar casele din curtea acestei manastiri s-au daramat, calugarii fiind ingropati in moloz … “dar nimeni n-a murit”.
Biserica manastririi Vierosi avea sa fie afectata si de cutremurul din anul 1862, cand i s-a prabusit turla.
Cele mai puternice miscari sesimice din secolul al XX-lea, au fast inregistrate in noaptea de 10/11 noiembrie 1940 si in seara zilei de 4 martie 1977.
De asemenea, zona Pitestilor a mai cunoscut si cutremurul din noaptea de 31 august 1986, ce a avut o intensitate ceva mai redusa.
V. Date paleontologice
Teritoriul actual face parte dintr-o zona ce se intinde, in vest, pana la Olt, in spatiul careia se afla o serie de localitati in care au fast descoperite resturi de fauna fasil din specia Archidiskodon meridionalis (Nest), materiale care sunt expuse la Muzeul Judetean Arges.
Intre localitatile in care se afla aceste puncte fasilifere din zona, mentionam Harsesti, Merisani, Recea, Pitesti si Bascov.
Plasate in timp, descoperirile au fast facute unele la inceputul secolului trecut, cele mai multe intre anii 1957 -1958, ultima in anul 1968, cu ocazia excavatiilor executate in albia minora a raului Arges, pentru barajul lacului de acumulare Pitesti -Nord -Bascov.
Tot cu ocazia acestor excavatii s-au gasit doua tibii care se pare ca au apartinut unui exemplar de Rinoceros (Dicerorhinus) etruscus Falc. Aceste specii au trait intr-un climat urned si cu vegetatie abundenta, la inceputul cuaternarului (pleistocenul inferior). Fosilele s-au pastrat la 13 m adancime, intr-o lentila de nisip grosier, fixata intr-un strat de marna nisipoasa vanata.
Pe baza asociatiei speciilor de mastodonti si elefanti sudici descoperiti pe teritoriul judetului Arges se aduce un argument in plus, ca varsta straturilor in care au fost gasite aceste resturi este villafranchiana.
Fosilele faunistice descoperite la Pitesti si imprejurimi au o valoare stiintifica deosebita, facandu-se o legatura cu descoperirea, in aceleasi depozite cuaternare din albia minora a Argesului si cea a Raului Doamnei, la Micesti, a uneltelor de silex apartinand culturii de prund din paleolitiul inferior, contribuind la explicarea procesului antropogenezei in acest spatiu geografic.
VI. Clima
Intr-un cadru mai larg, Pitestii si imprejurimile sale beneficiaza de un climat temperatcontinental -etajul dealurilor -, ce este determinat de advectia aerului maritim continental din vest, mai urned si a celui continental, mai uscat di est. Uneori, patrund si mase de aer mai rece si sever din nord, precum si advectii din sudul Europei, ale maselor de aer mediteranean, urned si bland. Ocazional, vara, sudul tarii, deci si zona noastra de interes, este traversata de mase de aer tropical, din nordul Africii, uscat si torid.
Arealul comunei Maracineni, protejat la est si vest de dealuri, are un topoclimat de vale, cu predominarea timpului calm, moderat. In lunile de iarna nu se inregistreaza temperaturi foarte scazute sau viscole puternice, iar verile sunt mai putin caniculare, cu unele exceptii.
Parametrii climatici, ce completeaza cadrul natural si influenteaza activitatile umane desfasurate pe teritoriul comunei sunt temperatura si umiditatea aerului, nebulozitatea, precipitatiile, vantul si fenomenele atmosferice.
Valorile acestor parametri sunt obtinute de Statia Meteorologica Pitesti, al carei obiect de activitate este reprezentativ pe o raza de 25 -30 km, deci si pentru arealul comunei noastre.
Aceasta statie a inceput sa efectueze observatii si inregistrari meteorologice inca din anul 1896, deci de mai bine de un secol. Pentru aceasta perioada s-a calculat ca temperatura medie anuala a aerului este de 9.8° C.
Temperatura minima absoluta, de -27° C, s-a inregistrat in ziua de 24 ianuarie 1907, iar maxima absoluta, la 14 august 1946, fiind de 39.2° C.
Se inregistreaza, in medie, pe an 37 de zile cu bruma si 90 de zile cu inghet in aer (temperatura este egala sau mai mica de 0° C). Data medie a primului inghet in aer este 17 octombrie, iar cea a ultimului, 17 aprilie.
Numarul mediu anual de zile cu ninsoare este de 21, iar grosimea medie anuala a stratului de zapada este de 17 cm.
Din sirul de observatii s-a calculat ca numarul mediu anual de zile tropicale (temperatura aerului egala sau mai mare de 30° C) este de 32, iar umiditatea medie a aerului este de 68%, maxima (100%) producandu-se in luna noiembrie, iar minima in august.
Nebulozitatea medie (gradul de acoperire cu nori) este de 5,3 zecimi din bolta cereasca, maxima de 6,3 zecimi se inregistreaza in luna decembrie, iar minima de 4,2 zecimi in iulie.
Durata medie anuala de stralucire a soarelui este de 2173 de ore, cu maxima in iulie, 293 de ore si minima in ianuarie 87 de ore.
Precipitatiile atmoferice medii multianuale insumeaza 700 l/m2. Cea mai mare cantitate cazuta in 24 de ore s-a inregistrat la 12 iulie 1941: 143,4 l/m2• Cantitatea maxima de apa din precipitatii inregistrata intr-un an (in 1897), a fast egala cu 1.099,l l/m2, (comparabila cu media anuala din zona montana), iar cea mai mica (in 1945), doar cu 376,5 l/m2, (cam cat media anuala din Baragan).
Directia predominanta a vantului este N -E (26%). Viteza medie a vantului este egala ci 2,6 m/s, variinde intre 0,9 m/s din 5-V, in decembrie si 4,7 m/s din E, in martie.
Vantul dinspre N, N-E si E poarta numele (mai mult in limbaj popular), de ,,crivat”, vantul din V, ,,austrul”, eel din 5-SE, ,,baltaretul” iar din Carapatii Meridionali, primavara si vara sufla ,,munteanul”. Dintre toate, crivatul este eel mai de temut, prin invaziile de aer rece, polar, cu viteze ce depasesc uneori 100 km/ora, fenomenul producandu-se de regula, iarna, cand, in asociere cu ninsoara, se transforma in viscol, generand deseori pagube grave. Se inregistreaza odata la 3-4 ani si are o durata mult mai scurta decat in esul si sude-estul tarii unde se produce mai des.
Mai semnalam in zona noastra fenomenul de ceata, ce se produce in medie 50 de zile pe an (vizibilitate egala sau mai mica de 1 km). Poleiul si chiciura sunt fenomene ce apar frecvent in aceasta zona, provocand pagube in transporturi si retelele de cabluri electrice si telefonice.
VII. Hidrografia
Reteaua hidrografica de pe teritoriul comunei este alcatuita, in principal, din cele doua rauri, Arges si Doamnei si de paraiele si garlele ce isi au obarsiile in dealurile din nord-vestul localitatii. P o lungime de aproximativ 6 km Raul Doamnei constituie hotarul de est al comunei, iar Argesul, hotarul de sud-vest pe circa 3 km.
Aproape toate celelalte componente ale retelei hidrografice, garle si paraie, se gasesc in partea de vest si nord-vest a comunei, cu preponderenta pe teritoriul satului Ciumesti, repartitia fiind justificata de existenta dealurilor in aceasta zona. Toate sunt tributare Raului Doamnei.
Raul Doamnei, de la izvoare, din culmea Fagarasului pana la confluenta cu Argesul, are o lungime de 109 km, iar suprafata bazinului hidrografic din care isi aduna apele este de 1.820 km2 De la Piscani, unde primeste Raul Targului si Argeselul, pana la varsare, si-a sapat o albie larga, dinamica apei scazand treptat in acest sector, dand nastere fenomenului de meandrare, dovedit de existenta vechilor albii parasite, vizibile si astazi pe alocuri.
Primele observatii si masuratori de niveluri si debite pe acest rau, desfasurate in mod organziat, isi au inceputul inca din deceniul trei al secolului trecut, cand s-au infiintat 10 posturi hidrometrice in tot bazinul, printre care si eel de la Colibasi. lntre anii 1947 -1951 au mai fost infiintate alte 12 posturi, printre care si eel de la Maracineni.
Masuratorile efectuate de-a lungul timpului la postul hidrometric Maracineni, asupra debitelor, temperaturii apei si aerului, chimismului si turbiditatii apei Raului Doamnei, coroborate cu cele efectuate la postul hidrometric Pitesti -Strand (pana la amenajarea lacului Prundu), au contribuit la determinarea valorile caracteristice ale regimului hidrologic al raului.
Debitul mediu anual al Raului Doamnei este de 20,5 m3/s, iar turbiditatea medie anuala, calculata pe 15 ani, este de 1.650 gr/m3Diferenta intre debitele maxime si minime este foarte pronuntata. In anul 1975, de exemplu, s-a inregistrat un maxim de 970m3/s. Cele mai mici debite pe Raul Doamnei se produc la sfarsitul verii si inceputul toamnei cand, intr-un interval de 2 luni (septembrie si octombrie) se scurge 6 pana la 10% din totatul anual al scrugerii medii, cauza constituind-o lipsa sau raritatea precipitatiilor.
0 alta faza de ape scazute corespunde perioadei de iarna (lunile decembrie si ianuarie), datorita inghetului si caderii precipitatiilor sub forma solida.
Undele de viitura care se produc ajung la cele mai inalte niveluri si debite, intr-un interval de timp ce variaza de la cateva ore la circa 35 de ore.
Producerea viiturilor si a debitelor maxime pe raurile Arges si Doamnei au generat, de-a lungul timpului, mai ales in zonele de confluenta a acestora, intre Maracineni si Pitesti, inundatii, urmate uneori de pagube materiale mari.
In legatura cu celelalte cornponente ale retelei hidrografice, care dreneaza arealul comunei Maracineni, ne vorn referi rnai intai la garla Budeasa Mica, cu scurgere semipermanenta, ce strabate de la nord la sud valea si satul cu acelasi nume, iar la iesirea din stransoarea dealurilor traverseaza pe directia vest-sud-est teritoriul comunei pana la albia Raului Doamnei. Vara, in anii secetosi, putina apa care se scurgea, se infiltra in straturile de nisip din lunca raului, dar odata cu infiintarea Acurnularii Maracineni, garla a fost regularizata si dirijata sa aflueze aval debarajul cu acelasi nume.
Garia Uliteasca isi are obarsia in vaile ce fragrnenteaza dealurile din partea de nord-vest a satului Ciurnesti si anurne Valea cu nuca, Sararului, Carsteasca si Fantana soldatului. La iesirea dintre dealuri traverseaza teritoriul satului pe directia nord-vest – sud-est, spre Raul Doarnnei. La fel ca in cazul anterior, scurgerea este semiperrnanenta.
Garia Bolea dreneaza valea si platoul dealului cu acelasi nume din vestul satului Ciurnesti, avand in obarsie doi torenti Bolea Mare si Bolea Mica. Traverseaza satul de la vest la sud-est spre albia Raului Doamnei.
Garlele ce dreneaza vaile Unchiasului si Saveiau caracter de torenti, curgand prin zona joasa nurnita Lipianca pana la Garia Uliteasca.
De-a lungul anilor, primavara, la topirea zapezilor si vara, in urma ploilor torentiale, acele garle isi varsau apele pana in lunca Raului Doarnnei, provocand serioase pagube culturilor agricole si degradand portiuni din caile de comunicații. Odata cu lucrarile de desecare a zonei, in anii 60 ai secolului trecut aceste fenomene au fost inlaturate, iar spre sfarsitul secolului, odata cu executarea Acurnularii Maracineni, rigola ce insoteste digul mai drept pana in Raul Doamnei, aval de baraj, preia aportul de apa adus de toate garlele amintite mai sus.
Prezenta lacurilor, ca parte componenta a retelei hidrografice, este rnarcata azi, pe teritoriul comunei, numai prin existenta lacului, sau mai bine zis al iazului amenajat in incinta fostul C.A.P. ce-si avea sediul in satul Ciurnesti. Arnenajat in anii 70 ai secolului trecut, intr-o zona mlastinoasa, (sursa excesului de umiditate constituind-o izvoarele aflat la contactul dintre terasele fluviale I si II), avea deosebita importanta, apa fiind folosita la dapatul vitelor C.A.P-lui si pentru irigatii.
Potrivit traditiei si atestarii documentare, in zona joasa a luncii Raului Doamnei, se rnentioneaza existenta a doua foste lacuri care se nurneau Bazdavan si Rugina.
Pana pe la rnijlocul secolului trecut, lacul Bazdavan, numit de localnici si ,,Lacu cu var” inca mai era prezent in peisajul localitatii. Avea dirnensiunile de circa 20 rnetri latime si 30 – 40 metri lungime, malurile fiindu-i invadate de stufaris si vegetatie de balta, ce ofereau conditii pentru o fauna specifica, din care nu lipseau ratele salbatice. Adancimea era destul de mare, iar fundul malos, astfel ca, uneori, se inecau vitele aflate la pascut si adapat.
Lacul, situat la o distanta de 200 m de albia raului, la nord de catunul Lotas, era alimentat de garla Uliteasca, dar comunica printr-o ,,torpila” cu Raul Doamnei. Si astazi, in toponimia locala, se foloseste numele lacului pentru zona de extravilan, in care a existat.
Despre lacul Rugina, Marele Dictionar Geografic al Romaniei, lucrare tiparita in anul 1901, ne spune case afla in aceeasu zona cu lacul Bazdavan, primind apa din garlele Savii si Bolea.
Existenta lacului Rugina nu este dovedita insa si prin surse orale, batranii satului necunoscand informatii in legatura cu acesta. Este posibil ca el sa fi existat in zona de varsare a garlei Budesii Mici, in Raul Doamnei, ipoteza ce ar justifica o legatura cu toponimul ,,Lacul Popei”, mentionat documentar in Dictionarul Geografic al judetului Muscel, publicat in 1893, ca, ,,numirea unei parti din comuna Maracineni”, lucrarea referindu-se la teritoriul comunei din vremea respectiva, constituita din catunele Maracineni si Gropeni.
Dupa anii 60, odata cu incheierea colectivizarii agriculturii, au fost executate lucrari de desecare in toata zona cu exces de umiditate din lunca Raului Doamnei, disparand astfel garlele si zavoaiele ce insoteau linia de contact a luncii cu cea de-a doua terasa fluviala ce incepea din punctul numit ,,Sub mal” in partea de nord si continua pana in zona satului Maracineni.
Astazi, fosta zona mlastinoasa din sudul caii ferate poate fi sesizata doar prin locurile de tipirig, apa ici si cola, sporadic, pe terenurile lucrate.
Amplul program de amenajari hidrotehnice proiectate si, in cea mai mare parte, executate in bazinul Argesului prevedea si amenajarea unui lac de acumulare pe Raul Doamnei, la Ciumesti. Aceasta lucrare, avand un baraj inalt in 47 de metri, in spatele caruia s-ar fi adunat aproape 550 milioane de me de apa, fiind considerata cea mai mare parte din intregul bazin, prezenta unele incoveniente si conditii de realizare dificile, intrucat lacul ,,trebuia sa acopere numeroase aseazari omenesti, precum si unele sectoare de sosele si cale ferata”.
Tot in programul de amenjari hidrotehnice a bazinului Argesului ce prevedea ca, la confluenta Raului Doamnei cu Argesul ,,chiar langa Pitesti” sa se contruiasca un baraj de beton ce permitea acumularea apelor Raului Doamnei. Acest lac impreuna cu eel de la Bascov, pe Arges, urmau sa acumuleze un volum de circa 7,5 milioane me de apa, fapt ce permitea pomparea unui debit de peste 5 mc/s de apa potabila si industriala in Pitesti, iar prin uzinare rezulta energie electrica de 7500 kw.
In ce priveste realizarea celor doua proiecte de amenajare pe Raul Doamnei si in zona comunei Maracineni, lucrurile se prezinta astazi diferit. Din motivele invocate s-a renuntat la amenajarea acumularii Ciumesti, iar cel de-al doilea proiect, respectiv lacul de langa Pitesti, a suferit unele modificari, eel putin de amplasament, in sensul ca, acum, este construit la circa 1,5 km amonte de confluenta, avand barajul la extremitatea sudica a dealului Gherman, adica, acumularea Maracineni.
Barajul are o inaltime de 19 m si incorporeaza 6 turbine hidroelectrice de 7,5 mw fiecare. Lacul, deocamdata sec, este prevazut cu diguri betonate la interior, cuprinde zona dintre calea ferata si albia Raului Doamnei, avand o lungime de circa 5 km, suprafata de 7 km2, iar volumul apei ce s-ar acumula este de 18, 7 milioane me.
Pentru construirea acestei acumulari s-a recurs si la solutia demolarii mai multor gospodarii situate intre calea ferata si albia raului, apartinand unor locuitori din catunul Lotasi, acestia primind apartamente in blocurile construite in comuna. Lunca Argeșului (T1) se urmareste pe toata lungimea vaii 1n limitele teritoriului administrativ, reprezentand o fasie 1ngusta de teren pe partea dreapta si mai larga pe partea stanga (1000-lS00m).
VIII. Căile de comunicație
Situata in zona preorasaneasca nordica a municipiului Pitesti, comuna beneficiaza, astazi ca si in secolul trecut, in mare masura de facilitatile create populatiei si economiei urbei de pe Arges de prezenta in zona a unor importante cai de comunicatie, prin care se asigura legatura cu principalele orase din Muntenia, Oltenia si sudul Transilvaniei.
Astfel, legatura cu capitala tarii se face in conditii optime pe soseaua ,,veche” (cunoscuta si sub numele de vechiul ,,drum al Pitestilor”), pe ruta Gaesti – Titu – Chitila {115 km) si pe autostrada Bucuresti – Pitesti (114 km) si care se continua, prin Ramnicu Valcea – Sibiu – Cluj-Napoca, spre centrul si vestul Europei. Alte drumuri modernizate fac legatura intre municipiul Pitesti si orasele Slatina, Craiova, Curtea de Arges, Dragasani, Campulung si Brasov. 0 alta retea de drumuri Uudetene, comunale si locale) asigura legatura rapida cu localitatile din apropierea comunei: Budeasa, Micesti si altele. Soseaua Pitesti – Campulung – Brasov, al carei traseu strabate de la sud la nord intregul teritoriu al comunei, face legatura cu orasul Mioveni si localitatile de pe cursul mijlociu al Raului Doamnei.
Nivelul de modernizare ca si starea de intretinere a drumurilor din interiorul comunei se prezinta in conditii optime.
Sectorul soselei Pitesti – Campulung – Brasov din centrul comunei Maracineni este modernizat, avand patru benzi de circulatie, prevazut cu amenajari pentru statiile de autobuze si locuri marcate de traversare pentru pietoni.
De asemenea, drumul judetean, ce se ramifica spre Colibasi din soseaua nationala, este modernizat, traversand calea ferata si Raul Doamnei pe poduri de mari dimensiuni.
In interiorul comunei mai sunt asfaltate urmatoarele segmente de drumuri:
- drumul judetean Maracineni -Val ea Marului, modernizat in intregime;
- catunul Lotasi (de la soseaua nationala pana la calea ferata);
- drumul ,,Carstea” (de la soseaua nationala pana in dreptul bisericii si al scolii Ciumesti); drumul judetean Ciumesti -Micesti, asfaltat in intregime;
- drumul haltei Gropeni, peste baraj, pana la Val ea -Mare Podgoria;
Mentionam ca autostrada Al, (zona de centura a municipiul Pitesti) strabate partea de sud-vest a teritoriului comunei.
Drumurile neacoperite cu strat asfaltic sunt, in general, bine intretinute gratie balastului ce se gaseste din abundenta in albia Raului Doamnei si a preocuparii autoritatilor comunale pentru pietruirea lor.
Prin Pitesti trece magistrala feroviara 101 care face legatura cu Bucuresti si Craiova, avand o ramificatie spre Curtea de Arges, iar din statia Golesti, o alta spre Campulung-Muscel. Acest ultim segment de cale ferata are pe teritoriul comunei o halta, Gropeni si o statie, Ciumesti, distanta dintre acestea fiind de 5 km.
Statia de cale ferata Ciumesti, aflata la o altitudine de 280,17 m fata de nivelul marii, a fost inaugurata la 1 iulie 1887, la eveniment participand inalte oficialitati ale timpului si un mare numar de locuitori.
Odata cu construirea si punerea in functiune a Uzinei de Automobile, langa mai vechea intreprindere de Piese Auto de la Colibasi, capacitatea de incarcare -descarcare, garare si manevra a statiei CF Ciumesti s-a dublat, de la 4 linii existente ajungan la 8, deservind marea intreprindere de la Colibasi, de care se leaga printr-o cale ferata uzinala.
IX. Regimul eolian
La Pitesti predomina vanturile din NV (19,5%). Viteza vantului creste 7n general iarna, cand centrele de presiune si temperatura sunt mari.
Cu toate acestea, cea mai mare viteza medie anuala a vantului inregistrata a fast de 2,3 m/s, pentru vanturile din E si SE, cat si pentru cele de NV.
Viteza cea mai mica inregistrata se refera la vanturile de N si NE, lucru explicabil, deoarece zona la care ne referim este protejata din aceasta directie de crestele 7nalte ale Carpatilor Meridionali.